Poezie din limba ȋn care visӑm

Pentru cӑ chiar a venit toamna vӑ propun o poezie pe care cu toţii o ştim, fie cӑ am citit-o, fie cӑ  am auzit-o cântatӑ de Nicu Alifantis. E o poezie care ȋmi vine ȋn minte de ȋndatӑ ce  ruginiul toamnei ȋncepe  sӑ se ghiceascӑ ȋn frunze. V-o dӑruiesc la ȋnceput de toamnӑ  ȋnvelitӑ ȋntr-o dragoste mare

Emoţie de toamnă

de Nichita Stănescu

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,

că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,

că ai să te ascunzi într-un ochi străin,

şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,

iau cuvintele şi le-nec în mare.

şuier luna şi o răsar şi o prefac

într-o dragoste mare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s