Poezie din limba ȋn care visӑm: Mircea Cărtărescu

Ca sӑ schimbӑm un pic registrul vӑ aduc ȋn atenţie un poet care o vreme nu a mai fost poet ci prozator: Mircea Cărtărescu.

Mircea Cărtărescu s-a născut pe data de 1 iunie 1956, în București. Despre copilăria sa, el va afirma că ea „reprezintă principala sa experiență existențială și singura pe care a trăit-o atent”. Nimic surprinzӑtor pentru cineva nӑscut de ziua copilului (asta dacӑ vӑ mai amintiţi cӑ se sӑrbӑtorea pe 1 iunie)

Face parte din grupul poeţilor optzeciști care au frecventat Cenaclul de Luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu, dar în timpul studenţiei a participat şi la şedințele cenaclului „Junimea”, conduse de Ovid S. Crohmălniceanu.

Ironic sau doar original, a rupt gura târgului cu ‘Levantul’  o epopee eroicomică dar și un periplu prin istoria literaturii române. Procedeul a fost utilizat și de scriitorul irlandez James Joyce în capitolul intitulat Boii soarelui din romanul Ulise. Scriitorul reciclează toate stilurile poetice, de la Dosoftei la Nichita Stănescu.

Am apreciat ideea pe vremea când ȋnţelegeam James Joyce dar Levantul lui  Cărtărescu m-a cam dezamӑgit. Şi eu pe el  pentru cӑ  nu am reuşit deşi m-am strӑduit, sӑ-l citesc pânӑ  la capӑt. Ȋmi plac poeziile lui ( nu Levantul care e un experiment prea exotic pentru mine) , ȋmi place proza mai ales romaul Orbitor m-a scos pentru o vreme de pe orbita normalӑ aşa de tare mi-a plӑcut de aceea azi vӑ delectez cu versurile lui.

Poema chiuvetei se potriveşte cu plicitiseala crizei şi lockdown-ului ȋn care ne aflӑm. E anti-romanticӑ şi romanticӑ ȋn acelaşi timp.

Poema chiuvetei

într-o zi chiuveta căzu în dragoste

iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie

se confesă muşamalei şi borcanului de muştar

se plânse tacâmurilor ude.

în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:

– stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa

dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine

ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri

te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri

şi paratrăznete.

stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit

tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el

vasele cu resturi de conservă de peşte

te-au şi îndrăgit.

vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum

crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări

căci ea iubea o strecurătoare de supă

din casa unui contabil din pomerania

şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.

aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei

şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei.

… cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,

eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.

am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată…

dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari

şi tot ce a fost mi se pare un vis.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s