Gânduri printre rânduri: Ce fel de perosoanӑ eşti când iubeşti sau nu iubeşti

‘Iubirile de tip pantof. Iubirile de tip umbrelӑ ‘ este titlul unui roman de Matei Vişniec.  Un titlu puţin neobişnuit dar dacӑ nu ar fi fost aşa autorul nu ar fi fost Vişniec. Nu am citit prima ediţie , cea care a fӑcut vâlvӑ ci ediţia din 2018 de la Polirom. Nu mӑ aştept ca textul sӑ fie diferit aşa cum nu m-am aşteptat sӑ fiu dezamӑgitӑ de acest roman.  Nu am fost! Pentru Vişniec nu dorm eu nopţile, pentru el cӑrţile mi se lipesc de mânӑ iar poveştile lui  ȋmi  circulӑ prin sânge derutând viruşii.

Ȋn cartea asta totul pare sӑ se ȋncadreze ȋn doua tipuri ( da aţi ghicit: tipul pantof şi tipul umbrelӑ): memoria, iubirile, cititorii, naraţiunile, turistii, bâlbâiala . Totul, chiar totul. Sӑ luӑm de exemplu turismul. Turiştii de tip pantof merg de fiecare datӑ ȋn acelaşi loc ca ȋntr-un pelerinaj, turiştii de tip umbrelӑ merg de fiecare datӑ ȋn altӑ parte uneori doar bifând din maşinӑ obiective turistice.  Acum cӑ v-am descifrat  metafora aplicaţi formula  şi la alte categorii.

Povestitorul se schimbӑ, creşte  şi se multiplicӑ. Ba este un Vişniec nӑscut ȋn Rӑdӑuţi ba un francez sadea. La fel şi firul poveştii se rӑsuceşte, se multiplicӑ plecând de la un ritual banal de ȋnmormânare ajunge la o dimensiune fantasticӑ ȋn care apar personaje fabuloase precum Animalul care seamӑnӑ perfect cu omul  şi  fenomene ciudate  precum fenomenul Rӑdӑuţi. Vӑ las sӑ descoperiţi voi singuri fantasticul din acest roman.

Fascinant pentru mine este lumea ca spectacol si teatrul arhiprezent ȋn naraţiune. Ȋn treacӑt sunt date nu mai puţin de 100 de definiţii ale teatrului. Avignon devine centrul universului ȋn timpul festivalului de teatru. Fascinaţia autorului pentru teatru şi pentru festivalul de la Avignon mi-a fӑcut o poftӑ de spectacol dar unde sӑ poţi merge pe covidul ӑsta? Mai bine faci o cӑlӑtorie ȋntr-o carte de Vişniec. Hai nu veniţi cu mine? Poate aflӑm ce fel de persoanӑ sunt: umbrelӑ sau pantof.

Cine este Matei Vişniec?

Matei Vişniec (n. 1956) este poet, dramaturg, romancier şi jurnalist. După un lung război de uzură cu cenzura comunistă reuşeşte, în septembrie 1987, să părăsească România. Se stabileşte la Paris, unde cere azil politic, începe să scrie în limba franceză, devine jurnalist intâi la BBC şi apoi la Radio France Internationale.

În 1991 îi este premiată în Franţa piesa Caii la fereastră, care va fi pusă în scenă anul următor şi va fi prima dintr-un şir constant de piese traduse şi montate în peste 30 de ţări. Primeşte cetăţenia franceză în 1993 şi publică peste 20 de piese la Actes Sud-Papiers, Lansman, L’Harmattan, Espace d’un Instant etc. Dintre ultimele volume publicate la editurile Polirom şi Cartea Românească amintim Omul-pubelă .Femeia ca un câmp de luptă (teatru, 2006), Paianjenul în rană (teatru, 2007), Groapa din tavan (teatru, 2007), Cafeneaua Pas-Parol (roman, 2008), Sindromul de panică în Oraşul Luminilor (roman, ed. I, 2009; premiul revistei Observator cultural), Cronica ideilor tulburătoare sau Despre lumea contemporană ca enigmă şi amărăciune (eseuri, 2010), Domnul K. eliberat (roman, 2010), La masă cu Marx (poezie, 2011), Dezordinea preventivă (roman, 2011).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s