Poezie din limba ȋn care visӑm: Minulescu un poet uitat ne aminteşte de CARTE

Azi de ziua internaţionalӑ a cititului nu se poate sӑ nu ‘poezim’ despre carte. Uitasem de Minulescu, nu l-am mai citit demult. E un clasic dar e un clasic pe care ni-l reamintim cu plӑcere. Nu credeţi? Ia citiţi sӑ vedeţi  cum cartea este  ‘ Sora mea-nţeleaptӑ /Şi cuminte’

Rânduri pentru carte

Carte —

Sora mea cea bunӑ,

Din ce sfânta-mpreunare

Te trezişi la mine-n casӑ

Ȋntr-o noapte fara lunӑ,

Când,

Cu coatele pe masӑ,

Obsedat de-acelaşi veşnic

Şi suspect semn de-ntrebare

M-afundam ȋn ȋntuneric,

Ca un muc de lumânare

Ȋntr-un sfeşnic?

Carte —

Sora mea-nţeleaptӑ

Şi cuminte,

Spune-mi, cine

Mӑ sorti frate cu tine

Ȋntr-o noapte farӑ lunӑ,

Când —

Pe-aceeaşi cale dreaptӑ —

Ne treziram ȋmpreunӑ,

Mânӑ-n mânӑ,

Ca-ntr-un raft de librӑrie

Unde numai dracul ştie

Ce te-aşteaptӑ?

Carte —

Sora de beţie,

De extaz

Şi nebunie —

Magica bijuterie

De cuvinte

Şi imagini

Mâzgӑlite pe hârtie

Cine te-mbrânci spre mine

Sӑ te vinzi fӑrӑ ruşine,

Ca femeile pe BANI?

Carte dragӑ,

Nu ştiai

Cӑ — oricine-ai fi —

Tu n-ai

Decât trei sute de pagini

Iar eu,

Trei sute de ani?

Ion Minulescu a fost un poet și prozator român, reprezentant important al simbolismului românesc. În 1898, sub semnătura I. Minulescu-Nirvan, tânărul poet publică în Foaia pentru toți, doi ani mai târziu poetul pleacă la Paris pentru a studia dreptul. Poeții francezi îi schimbă însă dorințele și, captivat de scrierile acestora, uită de studiile sale juridice. După numai 4 ani se întoarce în țară, unde compune poezie și proză. În 1905 va publica unele poeme, unele fragmente de proză din Jurnalul unui pribeag, în revista Viața nouă a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai însemnate ale mișcării simboliste. În 1906, Ion Minulescu începe să publice o parte din versurile ce vor compune Romanțele pentru mai târziu in revista Viața literară și artistică a lui Ilarie Chendi. Tot în acest an începe prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce în colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin, Henry Bataille, Henri de Régnier, publicate în Sămănătorul. Iarna 1906-07 cei doi prieteni o petrec la Constanța, ecourile acestei șederi pe țărmurile Mării Negre regăsindu-se în versurile lor, în minulescianele Romanțe pentru mai târziu (1908) și în Fantaziile lui D. Anghel (1909).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s