Gânduri printre rânduri: De ce nu ridicӑ Sonia amândouӑ mâinile?

Tocmai am terminat de citit romanul “ Sonia ridicӑ mâna” de Lavinia Branişte şi m-am convins ȋncӑ o datӑ cӑ ȋn România se scrie prozӑ de calitate.

Ȋnainte sӑ intri ȋn poveste te intrigӑ titlul, de ce ridicӑ Sonia mâna sau de ce nu le-ar ridica pe  amândouӑ? Dupӑ ce ajungi la pagina 250 tot nu şti sigur de ce ridicӑ Sonia mâna. Sau chiar o ridicӑ?

Nu spun asta ca pe o criticӑ, ba chiar aş pune-o la lista cu plusuri.  Dacӑ dupӑ  ce ȋnchizi o carte ȋncӑ te mai gândeşti la ea  ȋnseamnӑ cӑ autorul ştie ce face.  Hai sӑ despicӑm firul in patru cӑ doar aici se vede originea mea  din Ardeal. Sunt specialist la gândit molcom  şi despicat firul ȋn patru.

De ce ar ridica cineva mâna?

Ȋn primul rând ar putea sӑ o ridice ca sӑ loveascӑ. Nu e cazul Soniei, ea este cea care figurativ ȋncaseazӑ loviturile. Am spus figurativ deci nici nu vӑ gândiţi cӑ romanul ar putea fi violent. Sonia este reprezentanta generaţiei de dupӑ 1989 care face efortul sӑ ȋnţeleagӑ istoria cu toate loviturile ei.

A doua posibilitate este: ridici mâna ca la şcoalӑ când ai ceva de zis sau de pus vreo ȋntrebare. Asta chiar se potriveşte.  Sonia are ȋntrebari, ştie (sau mai bine zis ȋn desfaşurarea romanului ȋnvaţӑ ) sӑ ȋntrebe. Mai are şi câte ceva  de spus. Când  ȋndrӑzneşte sӑ o facӑ.

A treia posibilitate, care chiar este descrisӑ ȋn carte: ridici mâna la vreo prezentare pe undeva printr-o instituţie importantӑ când cineva şi mai important ţine o cuvântare şi aşteaptӑ ȋntrebӑrile publicului. Este o scenӑ care mi s-a pӑrut esenţialӑ: la una din aceste ȋntruniri la Biblioteca Naţionalӑ Sonia ridicӑ mâna sӑ punӑ o ȋntrebare dar este ignoratӑ ȋn favoarea unui licean impertinent.

V-am promis patru despicӑturi, uite-o pe a patra: ridici amândouӑ mâinile şi fie din neputinţӑ  fie de prea-plin te predai. Nu cred cӑ Sonia se va preda. V-am fӑcut curioşi, nu-i aşa?

Pe lângӑ de ce ar putea ridica mâna personajul  Sonia este un personaj frumos, real şi bine conectat in realitatea societӑţii de azi. Legӑturile ei personale, cu propriul trecut şi cu iubirile ei vӑ las sӑ le descoperiţi singuri.

Ar mai fi ceva, de obicei ne ȋntrebӑm ca la şcoalӑ: Ce a vrut autorul sӑ spunӑ? Am gӑsit rӑsunsul dat de autoare pe internet.

Ce a vrut autorul sӑ spunӑ:

            Lavinia Braniște: Păi chestia asta, cât e de greu să-ți dai seama ce a fost înainte de 89 dacă ești tânăr și cât de puțin contează de fapt pentru tine și în viața ta lucrul ăsta. Deci am avut constant în minte întrebarea asta și am avut un răspuns la întrebarea asta, ceea ce m-a ajutat pe două planuri: pe de o parte că mi-a ordonat mie un pic munca și mi-a ordonat mintea în timp ce scriam și în al doilea rând că am fost și un pic mai pregătită pentru ce a urmat după apariția cărții .

Ideea o aveam de la o prietenă care îmi spusese bârfa de la Institutul de Matematică din anii ’70, cum că s-ar fi închis brusc pentru că Elena a vrut s-o pedepsească pe Zoia că a dispărut de acasă un weekend și i-a pierdut urma Securitatea. Mi s-a părut interesantă povestea asta dintre ele două, între Elena și Zoia. Adică na, cum poți să te porți așa? Să ai totul și să poți să faci orice și să te porți așa cu copilul tău. Și am vrut s-o scriu și mi-am dat seama foarte repede că n-am cum s-o scriu, pentru că nu știu cum arăta lumea în ’74, cum vorbeau oamenii în ’74, de ce se temeau, cum arăta cotidianul lor. Mi-am dat seama că n-o să pot să scriu povestea asta, dar pot să scriu despre cineva care nu poate scrie povestea asta. [1]

Cine este Lavinai Branişte?

Lavinia Braniște s-a născut în 1983 la Brăila, unde, după lungi peregrinări prin alte locuri, a ajuns să locuiască și în prezent. Scrie poezii, proză scurtă, romane și literatură pentru copii. Astudiat limbi străine și literatură în Cluj-Napoca și în București.

Ce a mai scris:

Povești cu mine. Poezii. Pitești: Paralela 45, 2006

Cinci minute pe zi. O scurte. București: Casa de Pariuri Literare, 2011

Escapada. Povestiri. Iași: Polirom, 2014

Rostogol merge acasă. O carte pentru copii. Ilustrații de Andrei Măceșanu. 2016

Interior zero. Roman. 2016- roman pentru care a primt premiul “ Nepotul lui Thoreau”

Sonia ridică mâna. Roman. 2019


[1] https://www.dor.ro/pe-bune-67-lavinia-braniste/

Imagini pentru sonia ridica mina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s