Poezie din limba ȋn care visӑm: Otilia Cazimir şi mӑrţişorul ei

M-am tot gândit ce s-ar potrivi pentru ziua de mӑrţişor şi mi-am amintit de Olilia Cazimir. Am lucrat demult- demult la o gradiniţӑ unde copiii veneau şi stӑteau toatӑ sӑptӑmâna. Eram tânӑrӑ, entuziastӑ şi nu aveam cu mult mai multӑ minte ca ei. Mӑ jucam cu ei, mӑ dӑdeam pe topogan cu ei şi le spuneam poezii. Nu ştiu de ce dar aveau o sensibilitate anume pentru Otilia Cazimir. Ȋn amintirea acelor vremuri şi pentru a vӑ dӑrui un mӑrţişor de cuvinte citiţi ȋmpreunӑ cu  mine aceastӑ poezie şi primiţi un ‘bӑnuţ’ de pӑpӑdie ca mӑrţişor.

Baba Dochia

                    Toată noaptea au lătrat

                        Câinii de la jitărie,

                        De gândeai că-i lupu-n sat.

                        Ce să fie?

                        Ce să fie?

                        Ia, o babă cu cojoc

                        A mas noaptea, fără foc,

                        În desiş uscat de soc!

                        Acum vine pe-ndelete –

                        Că i-e drumul fără grabă –

                        Şi drept singură podoabă

                        Are-n plete

                        Un scaiete.

                        Şi de dus, dintr-un ponor,

                        Poartă fetelor solie,

                        Că le-aduce mărţişor

                        Un bănuţ de păpădie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s