Gânduri printre rânduri: O cӑrticicӑ de poezie care face cât 66 de cӑrţi

Cum am ajuns eu la 66? E simplu aşa se numeşte cartea de poezie despre care vreau sӑ vӑ vorbesc:

“şaizecişişase”.

De ce   acest titlu? Octavian Soviany a publicat-o in 2020, ȋn anul ȋn care a ȋmplinit 66 de ani. Poate cӑ mai sunt şi alte explicaţii ale titlului dar mie asta mi se pare cea mai potrivitӑ.

Spre ruşinea mea deşi autorul a scris multe cӑrţi apreciate in România, aceasta este prima carte pe care am citit-o. Vӑ asigur cӑ nu va fi ultima pentru cӑ m-a cucerit. Numele scriitorului ȋmi era deja cunoscut de pe site-ul Observatorului cultural, un nume neobişnuit pe care ȋl reţinusem din cauza sonoritӑţii exotice dar şi pentru uşurinţa cu care autorul ȋşi  convinge  cititorii.

Acest ultim volum de poezie cuprinde 71 de poezii toate cu acelaşi titlu: ***.  Excepţie face textul de la pagina 23 “ Peisaje dintr-o excursie”. Ciudat aş putea spune dar pânӑ la urmӑ de ce ar trebui ca toate poeziile sӑ aibӑ un titlu- acoperiş? E drept cӑ la cuprins fiecare text are dupӑ *** o parantezӑ ȋn care se poate citi primul vers al textului respectiv. Asta ȋn caz cӑ vreun cititor ar vrea sӑ reciteascӑ o anume poezie. Eu nu  m-am complicat, asta e a doua carte pe care ȋn momentul când am terminat-o am ȋnceput-o din nou. Aşa de tare mi-a plӑcut.

Poeziile sunt relative scurte sau chiar foarte scurte , sunt texte care poartӑ ȋnchise ȋn sine imagini şi esenţe tari care chiar spun ceva depre poezie, despre viaţӑ, depre orice.

Cum ar trebui sӑ fie poezia?

Uite cum zice poetul:

“ Un poem trebuie sӑ fie

Vertical,

Ascuţit,

Penetrant.

Un poem

vorbeşte

doar prin propria-i

goliciune”

Este frumos şi surprinzӑtor cum poetul ( hai nu mӑ contraziceţi cӑ ar fi prozator, ȋn cartea asta e poet) cu puţine cuvinte te ȋmpinge pe gânduri   poate nu exact cele pe care le-a avut el când a scris dar sigur nu vei  trece la urmӑtorul poem fӑrӑ sӑ stai ca lovit la cap un pic.

Sunt tonuri triste pentru cӑ vremea trece   “66 de ani au trecut /ca 66 de vagoane de marfӑ” pentru ca uneori „moartea trebӑluia prin bucӑtӑrie/ca o/ asistentӑ social/ ȋn casele / bӑrbaţilor singuri”. Dar sunt şi versuri de dragoste spectaulose prin simplitate: “  Dragostea noastrӑ / n-are pene frumoase/Seamӑnӑ cu/ o vrabie.”  M-a nimerit şi dragostea mea a semӑnat cu o vrabie. Multe cuvinte le-a pus in versuri exact dupӑ sufletul meu. Cel puţin eu aşa le-am citit.

Sunt absolut convinsӑ cӑ srierile acestui poet nu se vor transforma ȋn “ simple hârtii” şi cӑ ȋn timp ce “stӑm la coadӑ la moarte “ ȋi vom citi cӑrţile. Dacӑ aş avea ȋn apropiere o librӑrie aş da iama ȋn toate cӑrţile lui.  Pânӑ atunci ȋmi ascut ghearele ca pisicile ca sӑ-i mai prind din cuvinte şi ȋnţelesuri din cartea asta. Vӑ daţi seama cӑ a rӑmas pe noptierӑ ca sӑ o mai citesc mӑcar ȋncӑ o datӑ.

Despre autor  vӑ las sӑ vӑ informaţi singuri. Vӑ spun doar atât, a fost profesor de literaturӑ şi mi-ar fi plӑcut sӑ-i fiu elevӑ.

De aceastӑ datӑ vӑ sfӑtuiesc sӑ-I citiţi bogul (nu wikkipedia) dacӑ vreţi sӑ vӑ informaţi: https://octaviansoviany.wordpress.com/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s