Fragmentul de cultură. Etnologie: Blajinii si Paştele lor

Calendar ortodox 9 mai 2021. Cunoscută sub numele de Duminica Tomii, prima duminică după Paşti reprezintă ziua în care creştinii prăznuiesc Paştele Morţilor sau Paştele Blajinilor .

Prima duminică după Paşti poartă numele de Duminica Tomii, marcând momentul în care Iisus se arată Apostolilor, printre care și Toma, cel care nu credea în învierea Mântuitorului.

În Duminica Tomii sunt cinstiți și morții, iar în Banat femeile pun diferite pachete cu pomeni pe ape curgătoare, iar copiii împletesc coșuri din nuiele, în care sunt așezate ouăle roșii, vopsite în ajunul acestei sărbători.

în Botoşani, bătrânii dădeau de-a dura oua roşii in amintirea Blajinilor, iar in Bucovina se mânca la iarba verde, unde multe firimituri erau lăsate sa cadă intenţionat pe pământ, întru pomenirea celor morţi.

Cine sunt Blajinii?

Într-un episod al epopeii medievale „Alexandria” se povesteşte cum Alexandru cel Mare, în drumul său către est, în căutarea capătului lumii, a poposit şi într-o insulă situată la marginea paradisului. Acolo l-a cunoscut pe Evant, regele Blajinilor (cei înţelepţi şi fericiţi), care i-a dăruit o sticlă cu apa miraculoasă a vieţii veşnice. Se mai povesteşte că Blajinii trăiesc în rugăciune continuă, că au locuit pe Pământ la începuturile istoriei şi se vor întoarce aici după încheierea acestui ciclu istoric al umanităţii, în era înţelepciunii.

 Blajinii reprezintă oamenii pașnici, incapabili de a face rău cuiva, care s-ar afla la vărsarea Apei Sâmbetei în Sorbul Pământului.[1]

Aceștia sunt anunțați de oameni de venirea Paștelui prin aruncarea cojilor de ouă roșii în ape curgătoare. Pentru că durează o săptămână până ce acestea ajung la ei, se va sărbători Paștele cu o săptămână întârziere.

Povești despre Paștele Blajinilor, numiți și rocmani, rogmani, rochmani, rohmani, rachmani, au fost culese de etnograful Simion Florea Marian, „de la români din cele mai multe părți ale Bucovinei”, și tot le-a inclus în cartea Sărbătorile la români.

Legende despre blajini – cuvânt din slava veche ce înseamnă „fericit”, „bun”, „blând, „ascultător” – și Paștele lor (numit și Paștele Morților), există și în Maramureș, Bucovina, Moldova și anumite zone din Transilvania.

Cele mai multe legende îi prezintă ca pe nişte fiinţe pline de compasiune, devotate lui Dumnezeu, ca pe nişte oameni de demult, cu o credinţă mai curată decât a actualilor pământeni, şi care, la sfârşitul lumii, se vor întoarce pe pământ. Numele de Rohmani le vine din limba tracă, fiind atestat într-un epitet al Cavalerului Trac, Zeind-Roymenos, cu sensul de „Sfântul Luminos”.

Blajinii au fost imaginați ca „un neam tare bun de oameni”, creștini, „înstrăinați cu totul de alte popoare”. Ei nu fac „stricăciune nimănui și nimenea nu-i supără nici pe ei”. În unele legende, blajinii sunt în jumătatea de sus oameni, în jumătatea de jos pești, în altele sunt descriși ca ”titirezi, adică pitici”.

Blajinii locuiesc „într-o țară îndepărtată”, însă „cum se numește țara aceea și în care parte de lume se află ea, nimeni nu știe cu siguranță”.

Totuși, imaginarul uman le-a atribuit diferite locuri unde ar putea să trăiască un popor atât de diferit: lângă apele cele mari, în care se revarsă toate râurile, pâraiele și pârâiașele; într-o pustietate foarte mare de pe țărmul mării; în ostroavele mărilor; „sub pământ pe cea lume, unde sunt orașe și sate, ca la noi”; la hotar cu Raiul, într-o țară unde este întotdeauna cald.

Se pot afla și într-o țară „foarte îndepărtată de la răsărit”, în niște „închisori mari, unde se închid creștinii pe viață, și fiindcă în închisorile acelea n-are cine să le spună când sunt Paștile”, doar când văd de la ferestrele acelor închisori plutind pe apă găoci de ouă află că e din nou sărbătoare.

Nu trăiesc în case, fiindcă nu au, ci „sub umbra pomilor, umblă goi și se hrănesc din poamele pustiului”.

„Reprezentări mitice ale oamenilor primordiali, ale moşilor şi strămoşilor, celebrate primăvara […] blajinii trăiesc la hotarul dintre lumea de aici şi lumea de dincolo, pe malurile Apei Sâmbetei, la vărsarea acesteia în Sorbul Pământului sau chiar sub pământ. Ei ar fi urmași direcţi ai lui Adam şi Eva, ar fi luat parte la facerea lumii, ar sprijini Pământul”, scrie etnograful Ion Ghinoiu. [2]

Sunt „credincioşi, buni la suflet, blânzi şi înţelepţi, incapabili de a face rău, duc o viaţă austeră, cu posturi severe”, „niște oameni foarte buni, evlavioși și blajini”, de unde li s-a dat și numele.

Își petrec zilele în rugăciuni, de aceea se spune despre ei că sunt feriți de păcate, că „sunt sfinți și, după moarte, merg de-a dreptul în rai”.

Își duc traiul separat, femeile cu femeile, bărbații cu bărbații, și se întâlnesc o singură dată pe an, de sărbătoarea Paștelui, când petrec câteva zile împreună, pentru a procrea și, tot în acea perioadă, părinții își căsătoresc copiii, după care se despart până când primesc din nou vestea că a sosit Paștele.


[1] https://misatv.ro/pastele-blajinilor-legenda-traditie-si-mister/

[2] Dicționar de mitologie română, Ion Ghinoiu

Comunicarea dintre cele două lumi – Coji de ouă puse pe apă curgătoare pentru a vesti blajinilor că Paștele a sosit | AIEF, Colecţia Dobrocult (Alba, jud.Tulcea, 1996) | Sursă imagine: Dicționar de mitologie română, Ion Ghinoiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s