Fragmentul de cultura. Etnologie: Cinzecimea sau Rusaliile

Azi ortodoxia sărbătoreşte cinzecimea sau Rusaliile. Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile) este sărbătorită în calendarul creştin ortodox la cincizeci de zile de la sărbătoarea Învierii Domnului (Sfintele Paşti). La fel ca la Paști, sunt două zile de sărbătoare, duminică şi luni, pentru a marca Cincizecimea sau Pogorârea Sfântului Duh peste sfinţii apostoli.

Sărbătoarea Cincizecimii, care are loc după Învierea lui Hristos şi Înălţarea Sa la ceruri şi a fost anunţată în Vechiul Testament de profeţii mesianici, este denumită „capătul sărbătorilor”, adică evenimentul cu care se încheie istoria mântuirii realizată de Hristos. Această sărbătoare este cunoscută în popor și ca „Duminica Mare”, ocazie cu care se încheie ciclul pascal: Învierea, Înălţarea şi Pogorârea Duhului Sfânt.[1]

Grecii numesc sărbătoarea <Îngenuncherea>. La ei există un moment când credincioşii îngenunchează pe frunze de nuc. Dacă nucii lipsesc, oamenii folosesc frunze de tei, la care se recurge peste vară pentru a preîntâmpina piatra şi grindina[2]

Această zi este celebrată prin procesiuni și pelerinaje religioase de către toate confesiunile creștine. La ortodocși și greco-catolici, preoții, însoțiți de credincioși, merg în țarină, cu praporii împodobiți cu cununițe de grâu verde, iar în unele locuri fetele duc și colaci de grâu și cântă cântecul cununii de la secerat. Cununițele de grâu verde, împletite din primele spice de grâu, sunt puse la troițe sau păstrate la prapori, în biserică.

De Rusalii în satul tradiţional aveau loc ceremonii păstrate din perioada precreştină cum ar fi Căluşarii, înfrăţiri şi însurăţiri ceremoniale între tineri, Rusitorii , cununile fetelor.

Obiceiul Călușarilor de Rusalii

În credinţa populară, Rusaliile sunt spiritele morţilor care, după ce au părăsit mormintele la Joimari şi au petrecut Paştile cu cei vii, refuză să se mai întoarcă în locurile lor de sub pământ şi încep să facă rele oamenilor. De Rusalii, în unele regiuni se dansează „Jocul Căluşarilor”. Astfel, se spune în popor că leacul cel mai folosit pentru cei atinşi de Rusalii este jocul căluşarilor. Din păcate noi cunoaştem acest joc aşa cum a fost promovat de festivalul comunist  Cântarea României .

D[3]ansul Căluşarilor funcţionează de multe decenii ca spectacol de export de maxim succes. Puţini ştiu însă cât de mare este diferenţa între ţăranii care au plecat la Londra în 1935 şi echipele care dansau la Ziua Recoltei. La Londra s-a dus un grup de tineri din Pădureţii Argeşului aleşi de Constantin Brăiloiu şi Harry Brauner. La plecarea din sat, băieţii şi-au luat iertăciune de la părinţi. Când au trecut prin Bucureşti i-au admirat Mircea Eliade şi toată floarea intelectualilor de atunci, când au trecut prin Paris i-au jucat lui Brâncuşi care a lăcrimat. La Londra o mână de oameni a devenit punctul de atracţie al festivalului. Nicolae Titulescu i-a felicitat personal.

Înfrăţiri şi însurăţiri de Rusalii

În prima zi de Rusalii se fac  înfrăţiri şi însurăţiri. Tinerii se prind fraţi sau surori, veri sau verişoare.

Pe vremea aceea pretenia era sfântă, se lega pe viaţă şi se ‘lega’ ceremonial. Legătura se face în multe feluri. Iată un exemplu:

Două fete taie o creangă de măr dulce având formă de y (un crăcan). Împreună cu un băiat, merg la fântână.

Acolo ele se aşează una în faţa celeilalte şi băiatul le întreabă de trei ori:

– Daţi surate pân’ la moarte?

Fetele răspund tot de trei ori:

– Dăm surate pân’ la morte!

Pe urmă băiatul le spune:

– De astăzi înainte sunteţi surori?

– Suntem! răspund ele.

Rusitorii

La şapte sau nouă zile după Rusalii se ţin Rusitorii, când se petrece despărţirea de morţi. Între Joia Mare şi Rusitori, morţii părăsesc mormintele, sufletele lor vin să petreacă alături de cei vii. Acum, înainte de plecare, li se dă ultima pomană ca să plece îmbunaţi. Primesc colaci, fragi, cireşe şi flori. Se crede că aceste pomeni frumoase sunt aşteptate cu nerăbdare încă din Joia Mare. Morţii care nu le primesc îşi umplu gura cu nisip şi cenuşă şi pleacă supăraţi. Tot acum, înainte de plecare, sufletele vin să mai stea o dată în casă. Se aşează după uşă. Oricâtă treabă ar avea, gospodina mătură şi pune pe locul acela un petec de pânză alb şi curat. Tot de Rusitori se face în unele locuri slobozirea apei. O fată din neam cară pentru ultimul mort vase pline cu apă la vecini, uneori câteva zeci de vase.

După ce se încheie sărbătoarea Rusitorilor, morţii pleacă, fiecare acolo de unde a venit, care în Rai, care în Iad.[4]

Cununile de Rusalii

În satele noastre mai regăsim încă şi astăzi obiceiuri străvechi, tradiţionale, specifice ţăranului român, care se mai practică cu ocazia diferitelor sărbători. În judeţul Bistriţa-Năsăud, un astfel de obicei care a trecut testul timpului este cel al „Cununilor de Rusalii la Şieuţ”.[5]

Astfel, sâmbătă seara, înainte de duminica Rusaliilor, fetele tinere din satul Şieuţ (având, de regulă, între 13 şi 15 ani) ies la câmp, în ţarină, acolo unde este holda de grâu, cu scopul de a face cununi din cele mai frumoase spice. Făcutul acestor cununi este însoţit de un cântec specific pe care fetele îl cunosc şi îl interpretează aproape ritualic. După ce termină de făcut cununile, fetele le ascund, însă băieţii vin spre înserat să le caute; dacă le găsesc, aceştia le fură sau le ascund în alte locuri, iar fetele trebuie să le refacă.

Un alt moment aşteptat de întreaga comunitate este reîntoarcerea fetelor din ţarină spre sat, atunci când băieţii ies în drum şi le udă cu apă. Sătenii îi aşteaptă cu nerăbdare pe tineri pe uliţele satului sau pe la porţi, fiind curioşi să vadă fetele care au făcut cununile în acel an.

Mai apoi are loc un ritual specific, cel al cununilor fetelor. Acestea sunt aduse de tinerele satului din ţarină (din holdă sau din locurile unde le-au ascuns în seara precedentă), fiind însoţite de cântecului specific al cununii, iar apoi sunt sfinţite de preot şi sunt puse la răstigniri, la răspântii de drumuri sau în biserică – la cruci şi la icoane.

În vara anului 2014 acest ritual a fost filmat  la Şieuţ, chiar de Rusalii, prezintă acest obicei vechi al locului care se practică în sat de peste 100 de ani, tradiţia păstrându-se vie şi nealterată până în zilele noastre, producţia reuşind să surprindă într-un mod inedit atât performarea lui actuală, cât şi mărturii ale celor care l-au trăit în urmă cu zeci de ani. Filmul se poate vedea aici:

Azi noi nu mai secerăm , nu mai credem in vindecare prin dans dar sărbătoarea rămâne sărbătoare.

Vă doresc o duminică de Rusalii liniştită şi frumoasă. Primiţi simbolic acest articol ca pe o cunună de Rusalii care să vă aducă sănătate şi belşug.


[1] https://jurnalgiurgiuvean.ro/rusaliile-semnificatie-traditii-si-superstitii/

[2] http://www.muzeultaranuluiroman.ro/publicatii/rusaliile-ro.html

[3] idem

[4]

 Irina Nicolau – Ghidul sărbătorilor românești (Humanitas, 1998)

[5] https://limbaromana.org/revista/cununile-de-rusalii-la-sieut/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s